Către voi, zeloșii detractori de ocazie! Vouă, celor improvizați în postura de istorici de cafenea și moraliști de gang!
Cu o admirație pe cât de sobră, pe atât de neînduplecat ironică, privesc la aplombul cu care vă avântați în a judeca o figură istorică pe care, în cel mai generos caz, o cunoașteți din notele de subsol ale resentimentului personal.
Ce splendidă dovadă de cutezanță! Să iei la țintă un Suveran care a purtat pe umeri anii cei mai grei și tulburi ai unei Europe sfâșiate și să-l măsori cu metrul mic al ranchiunei contemporane, iată un exercițiu de gimnastică morală demn de un circ provincial.
Vă aud invocând sentințe definitive, pronunțate cu siguranța aceea sonoră a omului care nu s-a îndoit niciodată de propria ignoranță. Istoria nu este o tejghea de birt unde fiecare își varsă oful printre două pahare;ea pretinde decență, proporție și, îndrăznesc a spune, o minimă alfabetizare a spiritului.
Să reduci un destin istoric la o anecdotă de trotuar este ca și cum ai comenta frescele lui Michelangelo examinând doar rama. Dar poate că tocmai rama vă fascinează! E mai la îndemână decât bolta!
Nu vă cer reverență. Ar fi prea mult pentru coloane vertebrale deprinse cu plecăciuni conjuncturale. V-aș sugera doar un dram de tăcere cultivată, acea rară virtute care împodobește spiritele conștiente de propriile limite.
Până atunci, continuați-vă exercițiul de indignare. Istoria are răbdare cu toți, inclusiv cu cei care o folosesc pe post de oglindă spartă.
Cu o considerație perfect proporțională cu temeiul afirmațiilor dumneavoastră, semnează un cetățean încă îndrăgostit de nuanță,
Ziarul Național Info – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet
