Dacă te uiți astăzi la spectacolul deplorabil din politica românească, realizezi că marea iluzie a anului 1989 a fost credința că am scăpat definitiv de comunism. În realitate, monstrul nu a murit, ci doar și-a schimbat hainele. Brandul s-a reformat din PCR în FSN, apoi în FDSN, ajungând astăzi sub sigla PSD, dar mentalitatea, controlul resurselor și rețelele au rămas intacte. Avem la conducerea țării moștenirea directă a lui Ceaușescu, o adunătură de umbre politice care mimează democrația la televizor, dar aplică aceleași metode de control, nepotism și cenzură ca în perioada dictaturii. Pentru ca această țară să aibă o democrație cu adevărat autentică și curățată de trecut, primul pas obligatoriu este recunoașterea unui adevăr istoric brutal: actul de la 30 decembrie 1947 este lovit de nulitate absolută.
Monarhia Constituțională a reprezentat și reprezintă democrația absolută, deoarece Regele este singurul arbitru cu adevărat imparțial, situat deasupra intereselor meschine de partid. Republica instalată de tancurile sovietice în 1947 a fost un act de banditism politic. Regele Mihai I nu a abdicat de bunăvoie, ci sub amenințarea directă a execuției a 1.000 de studenți arestați și cu pistolul pe masă, într-un Palat Elisabeta înconjurat de trupe. Un act semnat sub șantaj și teroare nu are nicio valoare juridică sau morală. Declararea oficială a acelei abdicări ca fiind NULĂ este singurul mod prin care România poate tăia cordonul ombilical care o mai leagă de legitimitatea comunistă și de succesorii ei de astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu