Ca să înțelegem cât de tare a fost caracterul lui, trebuie doar să ne uităm la prețul uriaș pe care l-a plătit. Comuniștii l-au aruncat în pușcărie timp de 17 ani, dintre care 8 i-a petrecut în izolare totală la Râmnicu Sărat, un adevărat iad pe pământ. I-au distrus corpul, dar nu au reușit niciodată să-i îndoaie spiritul. Călăii n-au scos de la el niciun compromis și nicio trădare. Partea cu adevărat uluitoare este că, după ce a scăpat din acel calvar, Coposu nu a căutat răzbunare și nu a purtat pică nimănui. A ieșit din temniță cu o seninătate și o noblețe sufletească ce i-au lăsat mască până și pe cei mai duri dușmani politici ai săi din anii '90.
Pe lângă lecția incredibilă de demnitate, Seniorul a avut o mare iubire politică și de suflet: Monarhia și pe Regele Mihai. Pentru el, Coroana nu era doar o idee veche, ci singura șansă reală ca România să își revină și să devină o democrație adevărată. Coposu l-a prețuit enorm pe Regele Mihai, ca lider, dar mai ales ca om, respectându-i modestia și destinul greu. În primii ani de după Revoluție, când noii guvernanți îl fugăreau pe Rege de pe aeroporturi și îl împroșcau cu noroi, Coposu a fost ca un scut pentru Majestatea Sa. S-a luptat pentru dreptul Regelui de a se întoarce acasă și a suferit enorm când a văzut că mulți români, manipulați de televiziunea publică de atunci, nu înțelegeau că salvarea țării era chiar acolo, în Monarhie. Astăzi, când ne uităm înapoi la viața lui, Corneliu Coposu ne lasă o lecție simplă, dar grea: poți să faci politică la cel mai înalt nivel rămânând un om cinstit, loial și cu capul sus.
„Negociem orice, dar nu negociem principii.” -Corneliu Coposu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu